În timp ce autoritățile se pierd în hățișuri birocratice și invocă lipsa fondurilor pentru implementarea sistemului electronic de monitorizare rutieră „e-sigur”, șoselele din România continuă să colecteze o taxă de sânge insuportabilă. Cea mai recentă tragedie, petrecută în dimineața de 26 decembrie la Prundu Bârgăului, subliniază încă o dată diferența letală dintre promisiunile politico-administrative și realitatea de pe asfalt.

În dimineața zilei de 26 decembrie, liniștea dintre sărbători a fost ruptă brutal pe DN 17, în localitatea Prundu Bârgăului, unde doi tineri și-au pierdut viața într-un accident rutier violent. Tragedia readuce în prim-plan o problemă veche, dar ignorată sistematic: incapacitatea autorităților de a implementa sistemul de radare fixe „e‑sigur”, proiect anunțat cu promisiuni ferme, dar blocat în prezent de lipsa finanțării.

Un proiect necesar, dar împotmolit în birocrație și neputință

Sistemul „e‑sigur”, gândit ca o rețea națională de camere fixe pentru monitorizarea vitezei și a comportamentului rutier, ar fi trebuit să devină un instrument esențial în reducerea accidentelor grave. Deși proiectul a fost prezentat ca o soluție modernă, automatizată și eficientă, implementarea lui a rămas doar pe hârtie. De vreo doi ani, auzim doar de amânări și ‘viitoare’ locații…

Autoritățile au invocat, pe rând, proceduri întârziate, licitații contestate și, mai recent, lipsa fondurilor necesare. În realitate, România rămâne una dintre puținele țări europene în care controlul vitezei pe drumurile naționale se bazează aproape exclusiv pe radare mobile, insuficiente și ușor de evitat.

Consecințele prevenției ‘pe hârtie’: vieți pierdute

Accidentul din Prundu‑Bârgăului este doar cel mai recent exemplu al pericolelor generate de viteza excesivă pe DN‑urile României. Impactul a fost devastator, iar consecințele au fost dramatice: doi morți, un rănit în stare gravă și oameni nevinovați angrenați în nefericitul eveniment. În lipsa unor măsuri ferme de prevenție, astfel de tragedii devin aproape inevitabile.

Drumul Național 17, care leagă Transilvania de Moldova, este cunoscut pentru traficul intens și pentru numeroasele zone unde limita de viteză este frecvent ignorată. Localnicii spun că, în lipsa radarelor fixe, șoferii reduc viteza doar în preajma patrulelor de poliție, pentru ca apoi să accelereze din nou. Reabilitarea sectorului de drum Unirea – Piatra Fântânele a creat, practic, un circuit de F1 pentru șoferii vitezomani.

România, codașă la siguranță rutieră în UE

Statistici europene arată constant că România se află pe primele locuri la numărul de decese în accidente rutiere. Specialiștii subliniază că radarele fixe reduc viteza medie în trafic cu până la 20–30% în zonele monitorizate, contribuind direct la scăderea numărului de accidente grave. Și încă un amănunt: datele de monitorizare rezultate din înregistrările radarelor fixe trebuie corelate, pentru a rezulta viteza medie între două puncte de măsurare. Altfel, eficiența prevenției va fi redusă la zona de proximitate a dispozitivului.

Cu toate acestea, autoritățile române continuă să amâne implementarea unui sistem care, în alte state, funcționează de ani buni și salvează vieți.

Cât mai așteptăm?

Tragedia de la Prundu‑Bârgăului ridică o întrebare dureroasă: câte vieți trebuie pierdute pentru ca proiectul „e‑sigur” să devină o prioritate reală? În timp ce familiile își plâng copiii, iar comunitățile locale sunt marcate de drame repetate, statul român rămâne blocat în justificări și promisiuni.

Instalarea radarelor fixe nu este un moft, ci o necesitate. Iar fiecare zi de întârziere poate însemna o viață pierdută. Evenimentul tragic de la Prundu Bârgăului a avut loc exact pe trecerea de pietoni dintre școala din localitate și stația de autobuz unde elevii așteaptă mijloacele de transport în comun!!! Acum câțiva ani, un carnagiu s-a întâmplat pe trecerea de pietoni din localitatea Tureac, de asemenea în vecinătatea unei școli. Cât timp va trece până când elevi vor fi spulberați pe aceste treceri de pietoni, care nu beneficiază de nici cea mai banală măsură de prevenție?

Concluzie: Incompetența care ucide

Tragedia de la Prundu Bârgăului nu este doar un simplu accident rutier; este un simptom al unui stat care eșuează în misiunea sa fundamentală: protejarea vieții cetățenilor. Cât timp radarele fixe vor rămâne doar un proiect pe hârtie din cauza „lipsei de finanțare”, Crăciunul și alte sărbători vor continua să fie, pentru multe familii de români, momente de doliu, nu de bucurie.

Până când autoritățile nu vor prioritiza instalarea tehnologiei de monitorizare în detrimentul scuzelor administrative, drumurile naționale vor rămâne, din păcate, cele mai mari cimitire ale țării.