Legătura dintre consumul haotic de antibiotice și rezistența bacteriilor este directă și brutală. Antibioticele sunt, istoric vorbind, o minune a medicinei moderne care a salvat sute de milioane de vieți. Însă ele funcționează pe un principiu biologic clar.
Atunci când luăm antibiotice fără motiv, sau când întrerupem tratamentul imediat ce ne simțim mai bine (o altă practică frecventă în România), nu facem decât să „antrenăm” bacteriile care ne atacă organismul. Cele mai slabe mor, dar cele care supraviețuiesc suferă mutații genetice și învață cum să reziste medicamentului. Aceste bacterii supraviețuitoare se înmulțesc și transmit „informația rezistenței” mai departe. Peste timp, tratamentul cu antibiotice nu va mai funcționa pentru corpul nostru și vom muri, chiar după o infecție cu bacterii comune, precum Klebsiella pneumoniae, Pseudomonas aeruginosa sau Staphylococcus aureus.
Săptămâna 18-24 noiembrie este Săptămâna Mondială de Conștientizare a Rezistenței Antimicrobiene, reunind o serie de activități menite să atragă atenția asupra fenomenului, la mai puțin de un secol de la descoperirea penicilinei de către Alexander Fleming (1928). Deși antibioticele salvează milioane de vieți, aproximativ 50.000 de persoane decedează anual, în Europa, din cauza rezistenței bacteriilor la tratament. Din păcate, România este pe locul 1 la numărul deceselor din această cauză și la consumul de DDD (doze zilnice definite de antibiotice) – 25,7 DDD, urmată de Cipru (25), Bulgaria (24,4) și Grecia (23,5). La polul opus, țările scandinave, Olanda sau Austria înregistrează un consum de sub 10 DDD. În România, mortalitatea generată de rezistența bacteriilor la tratamentul cu antibiotice este de aproape 20 decese la 100.000 locuitori, de zece ori mai mare în comparație cu țările din vestul și nordul continentului.
Se estimează că, la nivel global, rezistența la antibiotice ucide deja peste un milion de oameni anual, iar proiecțiile pentru 2050 sunt terifiante: 10 milioane de decese pe an, depășind cancerul.
De ce continuă românii să ia antibiotice „după ureche”? Specialiștii în sănătate publică identifică câțiva factori majori:
- Confuzia Viral/Bacterian: mulți bolnavi nu fac distincție între o viroză (care trece cu repaus și medicament simptomatice, eliberate fără rețetă) și o infecție bacteriană.
- Presiunea asupra medicilor: Unii medici de familie prescriu antibiotice uneori doar pentru că pacientul insistă sau amenință că își schimbă medicul dacă nu pleacă cu „rețeta salvatoare”.
- Accesul facil din trecut: Deși legislația s-a înăsprit recent, mentalitatea că „farmacista mă ajută dacă o rog frumos” persistă.
- Mitul „Preventiv”: Ideea total eronată că un antibiotic poate preveni o răceală sau o complicație este încă răspândită.
Oprirea acestui fenomen nu depinde doar de medici și farmaciști, ci de fiecare pacient în parte. Data viitoare când aveți febră sau vă curge nasul:
- Nu cereți antibiotice.
- Nu luați antibiotice rămase de la alte tratamente.
- Ascultați medicul când vă spune că „e doar o viroză”. Se tratează cu ibuprofen, paracetamol și alte medicamente simptomatice, disponibile fără rețetă.
Antibioticele sunt o resursă epuizabilă. Dacă nu le protejăm eficacitatea acum, copiii noștri s-ar putea să nu le mai aibă la dispoziție atunci când vor avea cu adevărat nevoie de ele pentru a supraviețui. Sănătatea nu se tratează „după ureche”, iar prețul ignoranței se plătește, din păcate, în vieți omenești.