Ion Iliescu a făcut facultatea la Moscova, în același timp cu Gorbaciov. Trebuia să fie președinte încă din 1985, însă planul rușilor a funcționat de-abia în 1989. Trebuia să transforme România într-un satelit tip Belarus, însă destrămarea URSS l-a lăsat cu ochii în soare.
Fac parte din ultima generație care a făcut teme la becul legat la bateria auto, care a stat la coadă la lapte și la butelii. În același timp, Iliescu juca jocuri de societate cu soții Ceaușescu.
Nu există dovezi clare privind vinovăția lui Ion Iliescu în cazul deceselor de la Revoluție (dovada unui ordin direct al acestuia), însă morții și răniții Mineriadei sunt ai lui. Clar și indubitabil. Pentru cei care mai îndrăznesc să conteste acest aspect, am pregătit un scurt video cu vocea lui Ion Iliescu care trimite minerii peste protestatari. E crimă, tovarăși!
Decretarea doliului național, pentru un comunist inculpat pentru crime împotriva umanității în ambele dosare (ale Revoluției și Mineriadei) este o rușine națională mai mică decât exonerarea juridică a penalului Ion Iliescu, de meserie criminal. Codul penal stipulează stoparea acțiunii în cazul decesului celui inculpat.
Istoria momentului îi va imortaliza pe toți cei care au avut de profitat de pe urma democrației originale iliescene și care, acum, regretă sincer dispariția tătucului, respectiv pe cei care repetăm continuu, în minte și pe buze, ultimul vers: “Mai bine mort decât comunist!”.
