Sunt un practicant perseverent al formelor de răsfăț balnear-acvatic, în ultimii 20 de ani având ocazia să vizitez zeci de stabilimente de tip spa, în toată Europa: Italia, Cehia, Slovenia, Slovacia, Polonia, Ungaria, Croația, Muntenegru și România (zona de nord-vest). Mențiunea acestor peregrinări vine în sensul de a certifica, oarecum, priceperea subsemnatului în a aprecia calitatea știoalnelor cu pricina. 

Am ales Centrul Legacy Beclean la doi ani după inaugurare, într-un weekend de februarie, cu un grad de ocupare mediu (cam 100 de persoane). 

Am găsit, relativ ușor, locul de parcare, într-o suprafață amenajată bine, poate prea mică în plin sezon (în celelalte țări se pune preț, la propriu și la figurat, pe locurile de parcare din vecinătatea spa-urilor, suficient de multe și care generează venituri la buget). Prima bilă neagră: au uitat să amenajeze o alee pietonală pentru a ieși din parcare către clădirea spa. Sunt două varante “perpedes”: printre mașinile care intră în curtea spa-ului sau prin iarbă, pe o portiță improvizată în spatele parcării. 

La intrare ne-a întâmpinat o doamnă severă, care ne-a tăiat entuziasmul din start. Biletul de intrare se poate plăti cu cardul, dar nu putem intra fără a lăsa garanție “cash” de 20 de lei (obligatoriu să avem numerar când mergem la Figa!) pentru fiecare brățară-tag, care, teoretic, are rolul de a deschide turnicheții și dulapul din vestiar. De ce teoretic? Spoiler… 

Am cerut detalii despre accesul în vestiar, unde am constatat că, având ghinionul de a ajunge la poarta spa-ului în același timp cu alte 10-12 persoane, am primit, cu toții, dulăpioare în același colț al aceluiași vestiar (deși complexul are mai multe camere de tip vestiar). Două variante: fie softul generează automat numere consecutive atribuite brățărilor de acces, fie doamna severă de la intrare se distrează copios când trimite mai multe persoane să se dezbrace simultan pe o suprafață de doi metri pătrați. Vestiarul e o glumă proastă: suprafața este foarte mică (deși clădirea are mult spațiu neutilizat), iar cabinele private pentru schimbul hainelor, două la număr, mici și ele, au doar un scaun de plastic în interior (vezi foto). Dulapurile cu acces electronic sunt chinezisme ieftine, majoritatea ruginite după doi ani de funcționare. Una dintre persoanele care au intrat simultan cu noi în vestiar a constatat nefuncționalitatea brățării, și, după câteva minute, a venit însoțit de o doamnă cu ecuson pentru a constata acest lucru și pentru a ne admira cum așteptam, în chiloți, să ajungem la dulapul nostru. 

Ne-am echipat după vreo 20 de minute de așteptare și am purces către incinta acvatică. Aici intervine explicația aspectului teoretic al folosirii brățărilor: turnicheții electronici pentru intrare-ieșire nu funcționau, de unde inițiativa gazdelor de a impune taxa “cash” de garanție pentru returnarea brățărilor. În majoritatea spa-urilor din alte țări, turnicheții “colectează” brățările la ieșirea din stabiliment. Un aspect curios, la Beclean, este cel de amplasare a turnicheților (nefuncționali) după zona de food, strict pentru intrarea în piscine (în concluzie, nu se va putea utiliza vreodată “plata cu brățara” în zona food). Spoiler pentru partea a 2-a a review-ului…

Intrarea spre zona piscinelor se face printr-o imensă toaletă cu dușuri, aspect util pentru cei care știu că nomele de bun-simț presupun un duș înainte de intrarea în piscină, însă mirosul de la zona intimă cu wc-uri și pișoare se cam simte!  

Numărul de șezlonguri disponibile este relativ acceptabil (am numărat vreo 80), fiind disponibilă și o zonă mai retrasă, la etaj, pentru ce care nu vor să fie deranjați de zumzetul din piscine. Cel mai frumos aspect descoperit la Beclean sunt desenele de pe pereți: superbe, nu am văzut nicăieri în Europa asemenea frumuseți! 

Și, pentru că nu mi-am propus să fiu neapărat Gică-contra, trebuie să vă spun și ce e bine la Beclean: apa, curățenia din zona piscinelor și materialele din care sunt construite piscinele. Apa era curată, suficient de caldă (poate mai mergea un grad în plus, dar hai să nu fim mega-pretențioși) iar personalul care supraveghea piscina extrem de atent și exigent. Mopul era prezent mereu în acțiune, iar șocul maxim a fost când una dintre doamne a intrat cu mașina de curățenie Kaercher (de aia de vedem prin supermarketuri) printre șezlonguri și șlapii turiștilor. Mi s-a părut cam dusă la extrem această activitate mecanizată (soldată cu mișcarea forțată a șezlongurilor și a papucilor), dar trebuie să apreciem eforturile de a păstra curățenia. Angajații din zona piscinei erau foarte atenți și foarte implicați, deci se poate și la noi!

Gresia din zona șezlongurilor nu e cea mai profi, dar e acceptabilă, mult mai bună în comparație cu cea de la Nymphaea Oradea (unde își sparg capul 10 copii în fiecare oră). Singura hibă serioasă constatată în zona piscinelor a fost desprinderea din fixarea de jos a unui picior al scării subacvatice de inox din piscina de 135 cm înălțime. 

Stând relaxat în piscină, am început să studiez compartimentarea spațiilor din vecinătate. Nu există toaletă cu wc sau pisoar în apropierea piscinelor, fiind disponibil aproape de apă doar un spațiu cu dușuri! Pentru necesități fiziologice este obligatorie lunga deplasare la toaleta de la intrarea în piscină. Unde, în februarie, e destul de frig, deci, dacă nu pui un prosop sau un halat pe tine, cam tremuri! 

Saunele de lângă piscină sunt ok, deși cam departe de duș. Nu am înțeles rostul camerelor pentru relaxare, aflate în mijlocul incintei unde sunt piscinele, camere „private” populate de indivizi și individe cu tatuaje și diverse înfrumusețări chirurgical-injectabile, spre care ne uitam, instinctiv, toți cei o sută de turiști, de fiecare dată când se deschidea o ușă. Poate erau mai utile, în locul acestora, două toalete cu wc și încă o saună.

Vă mai spun că toboganul pentru copii este ok, într-o zonă sigură, și asigură distracția celor mici, până pe la 10 anișori. Însă nu are supraveghetor, nici semafor de acces/pornire și nici interdicții aplicate privind accesul adulților (și au fost câțiva care au ținut neapărat să se dea în spectacol). 

Cam atât pentru prima parte a review-ului. În partea a doua vă voi povesti experiența din zona de food și cum au reușit gazdele să mă scoată afară, în slipul ud, la minus două grade. Veți râde cu lacrimi! Și despre cum rezistă dotările și amenajările după doi ani de funcționare. Cam scârțâie…

Detaliile privind accesul sunt disponibile aici: https://primariabeclean.ro/web/category/centrul-recreativ-legacy/