Există două feluri de organizări într-ale festivalului. Unul orientat spre profit și bani rămași în economia locală, și cealalt, neaoș, îndreptat către tocarea banilor publici, proveniți din bugetul local, oferiți cu generozitate de către “organizatori”.
Nu cred că e un mare efort să deducem că Untold e reperul clar al primei categorii, cu toate controversele atașate. A beneficiat și beneficiază de susținerea autorităților locale, clar… Însă 70 de milioane de euro, plus încă ceva mărunțiș (a se citi investiții directe), au rămas anul acesta la Cluj. Șaptezeci de milioane de euro!!!
Este evident că județul Bistrița-Năsăud nu are anvergura Clujului și nici capacitatea, la prima vedere, în a depăși anumite limite în industria entertainmentului. Dar cine credea, acum câțiva ani, că Untoldu’ va ajunge la acest nivel? În umila mea opinie, a existat un singur germen de succes, numit Festivalul Usturoiului, ucis cu succes în momentul în care politicul și-a băgat nasul în organizare.
Am fost, recent, la un festival organizat la Râșnov, lângă Brașov. Recunosc faptul că am ajuns acolo destul de sceptic, după ani și ani de festivaluri în Europa Centrală, care m-au dat pe spate, și după tot felul de experiențe triste și forțate de pe la noi. Ce a fost la Râșnov? Pe scurt: profesionalism, se vorbea engleza sau germana la fiecare zece metri și profit la finalul evenimentului. Deci se poate, cu condiția ca intențiile să fie curate încă de la început. Și acolo administrația locală are un aport, care procentual, raportat la totalul bugetului, este mai mic decât pe la noi, și mai profesionist exprimat, atât din punct de vedere cerințe, cât și ca implicare culturală. Adică nu doar virează banii și Doamne-ajută…
Cum e pe la noi? În primul rând, rezultatul nu interesează pe nimeni. Audiența, promovarea în exterior, aportul economic sau de notorietate sunt indicatori care pălesc în raport cu interesele sau cumetriile politice.
Ai noștri decidenți dau bani, mai mulți de la an la an, că, deh, e inflație, unor evenimente publice care au ca singur scop plata unor artiști și răsplata unor organizatori. Dincolo de detalii, mereu suntem, economic, pe minus.
De ce? Pentru că nimeni nu este preocupat de dezvoltarea, renumele și audiența festivalului respectiv. Promovarea se face de ochii lumii, fără a avea o țintă clară, fără a ne imagina măcar că vom reuși ce au reușit cei din Râșnov. Adică să aducem câteva mii de străini, care să își lase banii la noi, și, eventual, să mai vină și la anu’.
De fapt, nimeni nu vrea să vorbească despre rezultate, raportate la banii publici investiți ani la rând. Pentru că sunt penibile.