Prețul este intersecția cererii cu oferta. Punct. Până în prezent, niciun alt model economic, liber sau controlat, capitalist sau comunist, nu a reușit să contrazică acest mecanism implacabil, care își manifestă efectele dacă este modificat artificial. Uneori mai târziu, dar coșmarul intervenției se transformă întotdeauna în realitate, nu scăpăm de criză!
Noul premier al României a anunțat intrarea în vigoare, peste 30 de zile, a ordonanței de urgență care limitează prețurile de raft ale următoarelor produse: pâine albă 3-500 grame, lapte de vacă 1,5%, telemea vrac de vacă, iaurt simplu 3,5% max. 200 gr, făină albă tip 000 1kg., mălai 1 kg, ouă calibru M 10 buc., ulei de floarea soarelui 1 litru, carne pui refrigerată (pui întreg, tacâmuri, pulpe cu os, aripi), carne porc refrigerată (carne lucru, pulpă, spată), legume vrac (roșii, castraveți, ceapă galbenă, fasole uscată, morcovi, ardei gras și capia), fructe vrac (mere roșii și golden, prune, struguri de masă, pepene roșu), zahăr alb 1 kg., cartofi albi vrac.
Cotele de adaos comercial admise, pe baza declarației pe proprie răspundere: 20% la procesator (includ cheltuieli directe și indirecte), 5% cumulat pe lanțul de distribuție (plus cheltuieli operaționale) și 20% la vânzător (plus cheltuieli directe și indirecte). Valabilitatea măsurilor: 3 luni de zile.
Studiu de caz: Ungaria. Anul trecut, guvernul țării vecine a decis plafonarea prețurilor produselor alimentare. Rezultatul? De la 1 august 2023 se vor elimina toate plafonările deoarece Ungaria a devenit țara cu cea mai mare inflație din UE (peste 20%), iar prețurile produselor alimentare au crescut, într-un an, în medie cu 50%!!!
Pentru a înțelege mai ușor, vă dau un singur exemplu: pe rafturile supermarketurilor maghiare nu se mai găsea, după ordonanță, zahăr alb, retailerii fiind nevoiți să impună restricții de achiziție de un pachet per cumpărător, în timp ce produsele alternative (zahăr pudră, zahăr brun) s-au scumpit cu peste 100%. Concluzia? Din momentul aplicării limitărilor, întreg lanțul comercial de aprovizionare devine dezinteresat în privința acelor produse și se reorientează. Unde? De exemplu, în ultimul an, laptele procesat în Ungaria a invadat piața din România, fiind, de multe ori, mai accesibil ca preț în raport cu cel autohton. Distribuitorii vor renunța, pur și simplu, să mai opereze logistic aceste produse, care nu mai sunt rentabile pentru afacere.
Ce se întâmplă cu supermarketurile? O vor duce la fel de bine. În primul rând, vor vinde produse sub marca proprie, majoritatea provenind din străinătate. De ce? Pentru că vor achiziționa, în regim de licitație internațională, cantități uriașe de produse procesate și ambalate conform cerințelor. Simultan, producătorii români, care s-au chinuit ani la rând, să dezvolte produse sub mărci proprii, vor fi eliminați de pe rafturile lanțurilor de magazine. Iar asta se va traduce în diminuarea producției, șomaj etc.
Teoria cu limitarea adaosului comercial al supermarketului este o poveste pentru cei care mai cred în Moș Crăciun. Imaginația managementului acestor coloși comerciali nu cunoaște limite în a inventa noi taxe de raft, poziționare, marketing, unicitate, prioritate și cum or vrea să le mai zică, cu care îi vor nimici pe producătorii și distribuitorii care vor mai dori să vândă aceste produse de bază în magazinele lor. Dom’ director nu dă doi bani pe patriotismul ordonanței, ci deja trimite mailuri către furnizor. Subiectul e-mailului este: “Dacă de mâine nu îmi livrezi profit pe cutia de lapte, te delistez!”
Ce va fi? Va fi o criză masivă de disponibilitate a acestor produse pe rafturi, se vor impune rații de aprovizionare, prețurile produselor alternative vor exploda, iar în momentul renunțării al aceste măsuri, piața va avea nevoie de luni de zile pentru a se autoregla.
Ah, era să uit… Va înflori piața neagră!
Se putea face eficient plafonarea? Da, dar nu cu constrângeri.
Guvernanții aveau posibilitatea de a reduce temporar TVA-ul acestor produse, de a acorda credit fiscal sau compensări pe lanțul comercial, pentru respectarea plafoanelor de preț și a cotelor între produsele sub marcă proprie și cele ale producătorilor autohtoni care se încadrau în cifre. Dar pentru asta mai e nevoie și de altceva, nu doar de populism.
PS: Premierul a admis că măsurile acestea vor avea efect doar dacă va exista o schemă de ajutor de stat pentru producătorii români. Foarte corect! Atunci ce rost mai avea ordonanța? Diversificarea și multiplicarea ofertei, în urma pompării de bani în producție și procesare, ar fi rezolvat toate problemele. Din oficiu!