Unele activități lucrative nu se fac pe data de 1 mai, pe Valea Bârgăului, deși în calendarul creștin-ortodox nu există mențiuni în acest sens. Pe lângă Ziua Muncii, sărbătorim și Armindenii (sau Armindenul), obicei străvechi, care presupune amplasarea unui mesteacăn (sau orice alt copac) la poarta gospodăriei, cu câteva frunze verzi în partea superioară.

În trecut, se spunea că, în ziua de armindeni, Dumnezeu se înveşmânta în frunzele de mesteacăn înfipt la poartă. Pentru ca grindina să nu se abată asupra comunității, oamenii nu lucrau nici în casă, nici în gospodărie.

Conform Wikipedia, Arminden este de fapt o zeitate a vegetației, așadar sărbătoarea are origini păgâne. Se obișnuia ca în aceasta zi să se pună câte un pom sau câte o crenguță verde la poartă, ușa sau ferestrele caselor. Este supranumită și sărbătoarea lui Ieremia, de la vechiul termen slav Ieremii Nidini (ziua lui Ieremia).

În tradiția rurală, armindenul era un copac curățat de crengi și împodobit cu spice de grâu:

„Tinerii plecau în pădure, în munte și tăiau cel mai înalt copac (brad sau fag), pe care îl puteau aduce ei pe umeri. Îl curățau de crengi, dar la vârf îi lăsau câteva, pe care le împodobeau. Armindenul era ridicat, până la prânz, în centrul satului. Pe tulpină se puneau cununi de flori și spice de grâu. Urma o întrecere a tinerilor care se adunau și puneau uneori pariuri, câștigând cel ce putea să se urce până sus. În sâmbăta premergătoare Armindenului, din fiecare familie pleca cineva să aducă câte un mesteacăn tânăr și crengi înfrunzite de tei. În zori, mult înainte de răsăritul soarelui, când abia se înălța Luceafărul de ziuă și roua nu a fost smintită de lumină, fiecare gospodar punea mesteacănul la poartă și crengi de tei la streșinile casei și ale șurii. Apoi își împodobeau interiorul casei cu flori de iasomie și tei.”

În alte zone ale țării, Armindeni este cunoscută în popor drept ziua pelinului sau ziua bețivului.